Lumea asta este plină,
Cum e lacul, de broscoi,
Care fac atâta larmă,
Nu se sperie de armă.
Te-asurzesc de tărăboi,
Și plonjează în noroi.

Chiar dacă ar fi ascunsă
Vreo priveghetoare-n ea,
N-ar avea curaj să cânte,
Nu-ndrăznește să se-avânte,
S-ar retrage și-ar tăcea
Că lumea e nespus de rea.

Nu-i nimic atât de moale
Sau de aspru, sau ușor,
Sau obraznic, sau năvalnic,
Sau de-amar, sau nestatornic
Ca părerea tuturor,
Ca judecata oamenilor.

N-arăta a ta virtute
Unor brute flecărești.
Ei ți-o vor călca-n picioare,
Nu le pasă că te doare.
Și-n zadar te mai căiești
După ce astfel greșești.

De-obicei o faptă este
Chiar în contra, cum se spune.
Faptă bună – vorbe rele,
Nu te scapi degrab' de ele.
Faptă rea – iscodiri bune,
Vezi minciuna-n acțiune.

Nu nesocoti bârfirea,
Cât ar fi de mincinoasă,
Cât ar fi de necrezută,
Poate-aduce ocară multă
Și o urmă rea tot lasă.
Spune-i Domnului că-I pasă.

Șarpele bârfirii mușcă
Și urechea ascultând,
Și privirile, și gura
Când au întrecut măsura,
Și simțirea ta oricând
Nu-L ai pe Isus în gând.

Fugi de vorba rea și roagă
Duhul Sfânt să-ți pună El
Pază limbii, lacăt gurii
Și-nfrânare contra urii,
Să nu spui în niciun fel
Vorbe de la cel rebel.
Amin.
(Marți, 26 ianuarie 2021)